Doare? Doar uneori. In zorii zilei, cand stii. Din nou, ca esti unde esti. Nu unde ai vrea. Unde ar trebui. Si doare Apoi putin, cand picura cafeaua in ceasca alba si face valuri. In sulfet, mai ales. Si doare Apoi cand mai treci pe langa peretii ce poarta amintiri colorate. Si tu doar negru si alb mai vezi. Si doare Apoi cand faci ce trebuie, mecanic totul. Si uiti sa vrei sa faci doar pentru tine. Si doare Si putin mai mult, cand se asterne noaptea si canta in liniste. Si-ti auzi gandurile si dorurile si simti cu adevarat....
Happy birthday, love ❤️ Imi mai doresc, uneori, sa-mi mai stai mic. Dar tot mai mult te admir asa, mare. Tot mai mare. Tot mai mult. E drept ca-n relaxarea ta de peste noapte, ocupi tot patul. Dar e patul tau si cred ca e ok. Eu inca imi caut un colt, un loc, fie el si pe jos. Doar sa fie langa tine. Dintre noi, eu sunt cea mai putin pregatita sa te las. Asa ca te astept sa adormi sa iti pot spune ca mi-e teama. Mi-e teama de ce nu pot controla. Mi-e teama de necunoscut. Mi-e teama...
Dear little heart, They never asked, I know, if you wanted to beat if you wanted to grow… They never let you choose the parents, sex, or color the country you should live in and why it all should matter. They never start by saying that everything will hurt that hearts do often fall and everything gets lost. That there will come a time when love will blind the mind that you will trust some other hearts and be the one who’s left behind. That willingly you’ll break yourself in infinite pieces that there’s enough of you to give to...
Bună ziua, doamna Radu, de la școală eu vă sun V-aș ruga ca dimineață, vreo 5 vorbe să vă spun. -“Sigur”. Zic subțire și cu voce tremurândă Ați putea să-mi spuneți, oare, ce-a făcut mica minune? Nu-i vreo dramă, zice doamna, dar sa știți că dintr-o dată, S-a trezit in timpul orei și-a zis una colorată. Când i-am spus ca să repete, să m-asigur că greșesc, Mi-a zis c-a uitat cuvântul, că nu știe ce vorbesc. … Mă duc ușurel spre locul unde puiul colora Și-i spun că m-a sunat teacher, poate vrea a-mi confesa. De sub genele-i curbate, fix in ochi el m-a privit Și mi-a zis ca nici nu știe de ce teacher s-a...
1 an. 365 zile. Aproape. Cine zice ca e usor, nu a trait o asemenea schimbare. Pentru ca nu schimbi doar tara sau continentul. Nu schimbi doar prietenii si gustul cafelei. Te schimbi tu. Oricat te impotrivesti, oricum ti se intampla. Si inveti. …ce? Cand o iei de la capat, parca si timpul trece diferit. Entuziasmul primelor zile e mereu sufocat de realitate. Buna, rea, nu conteaza. Realitatea e mereu alta. Cumva, te surprinde. Si nu conteaza mereu ce frumos e aici si neplacut dincolo. Pentru ca dincolo stii unde sa mergi cand ti-ai julit genunchii. Suflarea mamei nu-si pierde...
Iarna era cand am aflat despre tine, Neplanuit si dornic sa te aflu, ai venit. Cu maini albe ca neaua mi-ai strans inelarul, Sa simt si eu ca apartin cuiva. Nu-mi amintesc din primul an prea multe… Mi-a fost atat de teama sa nu-ti gresesc, Sa nu te simti cumva neiubit sau singur.. Si m-am dat cu totul, tie… si n-a mai fost timp de amintit. Dar stiu, atunci cand inchid ochii, fiecare colt alb. Fiecare masea ivita. Fiecare bucla nazdravana, rasfirata adesea pe buzele mele. Fiecare gropita. Gangurit. Zambet. Primul ‘mama’. Cum te ascundeai de lume, punandu-ti mainile la...
Cum te cheama cand nu te mai striga nimeni? Cand nu ti-ai mai auzit numele de atat de mult timp, incat iti pare strain? Cand iti pierzi identitatea? Cand nimic nu te mai reprezinta? Cand te sufoci de dor? Cand ‘acasa’ nu mai inseamna nimic? Cand nu ai mama sa-ti stearga lacrimile si sa te stranga in brate? Cand nu ai tata sa te ridice pe umeri, deasupra lumii, sa nu te mai atinga nimic rau? Cand nu ai bunica sa-ti framante cozonaci si sa-ti spuna ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce? Cand nu ai bunic,...
“Si? Iti place? V-ati acomodat?” Intrebari pe care obsesiv le aud la telefon, le vad pe ecrane albastre sau mi le adresez noaptea, cand se face liniste in jur. Nu. E ca si cum te-ai astepta de la un nou nascut sa se acomodeze cu viata extrauterina in 30 de zile. Asa ma simt si eu. Rupta total de zona de confort. Nu e vorba ca e mai bine sau e mai rau. Doar ca e altfel, iar eu nu ma declar ca mare fan al schimbarii. “Dar voi planuiti de mult sa plecati” spuneti voi. Asa. Ar trebui sa...
Trece repede timpul, aici. E atata frumusete si nemarginire si nu cred ca e timp destul sa vezi tot ce-ar trebui ca numai una e viata… iar aici, sper sa fie mai buna. Multe minuni ale lumii, aici. Pe langa locuri de te lasa fara aer si oamenii par ca si-au gasit echilibrul. Si pot sa fie… oameni. E veselie mare, aici. Nu e incruntare deloc si parca nici nemultumire n-am vazut sa fie. Lumea sta frumos la coada desi nu prea e cazul. Merg impliniti si drepti. Nu par sa se fi resemnat… aici. Sunt blocuri multe si inalte,...
Unde muntele saruta cerul, in varful unui deal, tinuta in brate de-o padure si-o Barsa, era casa mea. Prima pe care mi-o amintesc. Mirosea mereu a paine, a nuci si iarba proaspat cosita. Acolo, doi oameni au nascut 7 prunci. Si pruncii, cand le-a venit timpul, le-au adus altii. Sa-I creasca la fel de falnici, milosi si cu frica de Dumnezeu. Aveam sa fiu prima dintre acestia. De aceea, nu pot spune ca am matusi multe ci, mai degraba, surori si frati. De cea mai mica ma despart nici doi ani. Ea e Oana mea. Noi, mereu am fost Oanda....
