Nu e recenta intamplarea, dar nici uitata nu o vreau. Nu e o povestioara buna de citit la masa (aviz, deci!), insa cei ce au auzit-o, au parut amuzati. Mie nu stiu cum sa mi se para, inca am emotii cand ma striga fi’miu. Iata si de ce…
Era o dupa-amiaza placuta, ca toate celelalte cand, dupa o joaca buna si o masa copioasa, vine ora somnului de amiaza. Il schimb exemplar, il asez in patut, trag draperiile si cobor in living, sa ma uit la un film. Horia doarme singur, iar eu ma asigur ca e ok stand cu urechea lipita de prietenul monitor, care semnalizeaza orice miscare. El in genere adoarme in cca 10 min din momentul in care ia contact cu perna. Nu si in ziua cu pricina insa :). Dupa aprox 40 min de fosneli si fataieli, ma apuc de bombanit si ma duc val vartej in camera copilului sa vad care-i treaba. Si deschid usa…
Vedeti voi, eu nu-s usor de surprins, iar Horia m-a invatat in acesti 2 ani si spre jumatate ca nimic nu e imposibil. Si ca atunci cand crezi ca le-a facut pe toate (gen te-a incuiat ca pe toante in dulap), nimic nu poate fi mai rau. 🙂
..m-a surprins insa mirosul de la intrarea in dormitor!!! Mi-a surprins ochii care plangeau cu lacrimi multe si incercau disperati sa se ascunda in orbite 🙂 Nasul a cazut cu totul de la inceput, iar in stomac era un maraton catre esofag, cu directiva clara: scapa cine poate! 😀 Horia, agatat de patut, mandru ca o floare, zice: caca mami, caca. Iar eu, in sinea mea: no shit??? Am crezut insa, pana in momentul in care am reusit, cu ultimele forte, sa deschid geamul, ca problema e “locala”, in chiloti, gen. Dar nu!
Nu-mi vine un cap niciun tablou care sa se apropie macar de talentul baiatului meu. Desi era moncrom, era…peste tot!!! Era pe perna, pe sub perna?, era pe zebra cu care doarme, pe masa de schimbat, pe pilota, in parul sau, pe dupa urechi, pe cercul suzetei (DOOOOOOAMNE cat m-am bucurat ca nu i-am scos-o din uz), sub unghii(-le de la maini si de la picioare)!!!
…am ras. Nu stiu daca eram drogata de hal! de miros sau distrata de fata lui mandra de recenta realizare. Am impachetat panzele folosite de baiat si le-am aruncat la spalat apoi l-am aruncat si pe micul poznas in cada si l-am sapunit ca pentru concurs…asta dupa ce l-am inmuiat vreo jumatate de ora.
Am apreciat ca nu a manjit peretii :)) Si, cel mai mult, ca nu a bagat in gura.
In rest, bring it on!!! Aparent, mama rezista :))