Dragii babii, bine sunteti? No, fain de voi…
Facut-am public, acu’ ceva timp, cu mucii in barba si maini tastande tremurande, ca mi s-a dus feciorul la gradinita. La inceput nu chiar de buna-voie, da’ recent s-o dat pe brazda ca-i merindea buna acolo si Miss ii tare faina. Si copchii ‘ceia’s zglobii si-i numa zarva pozitiva.
Da’ cel mai fain acolo is virusii. Aia de-i scuipa copchii unii pe altii. Aia de nu’s tinuti acasa pentru ca, dragii babii, avizele ‘celea de intrare in colectivitate le caca vacaboumedicucontracost. La cerere.
Da’ si mai fain ii parintele care sustine ca mucu verde din nara stanga a lu’ fecior’su ii de fapt extraterestu si de fapt tu nu-l vezi, ca de fapt nu e.
Da’ nu, ca acu ii bine, c-o fost mai rau, mai verde-politzai, ca acu ii verde-toamna si ii bun de adus la gradi. Si ii rumen asa c-o fo’ cald in masina, ca-i ca jaru ca l-o batut soarele de dimineata care n’o apucat a rasari, dar are pile la noru gri sa-i creasca temperatura copchilului. Si i-s ochii umezi de-atata emotie ce-l incearca incepand cu asta’dimineata cand i s-a aratat asistenta ce mirosea febra de la distanta.
Da’ nu, ca e sanatos ficioru’, ca numa mi se pare. Si cand incepu s-al meu a manca jar p’ascuns, ca sigur d’aia facu febra, am avut lucuri de spus. Nu chiar faine.
Apoi incepu a tusi. Zi si noapte, mereu, continuu. Si nu mai manca jar, da’ manca sirop de tuse. Degeaba, evident. Si statea dansul acasa, pan’ se punea pe picioare, apoi iar mergea la gradi unde sigur avea sa se intalneasca cu Casper, mucul vizibil-invizibil.
..povestea continua, sigur, ca noah… magarii inca tusesc 😉 S-am sa va mai povestesc!