Despre prima zi de gradinita

noaptea Alba. Lunga si sufocata de sute de mii de ganduri si intrebari. Ii va placea? Se va acomoda? Cum se vor purta cu el? Va plange? …nu, parea incantat de ideea de gradinita, imi raspundeam. Isi va face prieteni? Vor intelege oare limbajul lui, neinteles de multi, dar atat de comun noua? Va manca? …ce bine ca l-am inscris la programul scurt, ma felicitam, la gandul ca va veni si momentul acela in care vom sta despartiti nepermis de mult timp. Oare cum il voi trezi maine dimineata? Cred ca va fi tare morocanos… ora 6:00 Se trezeste singur. Ii simt...

Un alt inceput

Cum incepe un inceput? Incepe cu doua linii. Apoi cu o atingere de obraz. Cu incapatanarea si reusita Universului tau de a se ascunde intr-un corp mic. Mic de tot. Cu o privire incetosata de cea mai pura expresie a emotiei. Incepe cu o lacrima. Continua stinghera si nesigura, la inceput. Cu nopti mai lungi si zile altfel. Mai bune, mai sensibile, mai pure. Cu tot mai multa incredere. Cu siguranta ca, pentru el, chintesenta existentei tale, nimic nu se poate…sa nu se mai poata. Incepe cu schimbari. Unele, calculate aproape matematic, sa tinda catre perfectiune. In fond, copile, tu meriti perfectiunea....