As fi vrut sa ma tin mai strans de gardul bunicilor atunci cand parintii m-au smuls din ghearele copilariei fara griji. Sa alerg mai mult spre sura de la mal, sa arunc spre cer mai multe brazde. Sa ascult mai multa muzica populara langa bunica ce impletea caltuni si framanta cozonaci. Sa-l fi lasat pe Ticu sa-mi impleteasca cozi mai des. Sa fac mai multe papusi din porumb. Sa ma duc la fantana de mai multe ori, sa-l astept pe George cu mai multa bucurie in suflet. Sa o urmaresc pe Mica cum se pierde catre sat, sa mai pot...

Ma pierd pe mine, uitandu-ma la tine… cand dormi, alergi sau… pur si simplu stai. Si vad putin cate putin din mine… din el, din noi… Copilul nostru rupt din Rai. Porti parul meu, pe capul lui, figura dulce, calda, Ai gura mea, dar dintii lui si zambetul strengar. Ochii ti-s mari, ii vad pe-ai mei prinvindu-i, Mai sus, sprancenele’i intrebatoare insa apar. In gene lungi porti lacrimi cateodata, In obrajori ai cuiburi mici de randunici. Apar adanci in pielea-ti alba, neteda, curata, Cand razi senin, din suflet. Ca un pici! Ai mana mea, cu degetele lungi, dibace, Formatul unghiei este insa...