Unde muntele saruta cerul, in varful unui deal, tinuta in brate de-o padure si-o Barsa, era casa mea. Prima pe care mi-o amintesc. Mirosea mereu a paine, a nuci si iarba proaspat cosita. Acolo, doi oameni au nascut 7 prunci. Si pruncii, cand le-a venit timpul, le-au adus altii. Sa-I creasca la fel de falnici, milosi si cu frica de Dumnezeu. Aveam sa fiu prima dintre acestia. De aceea, nu pot spune ca am matusi multe ci, mai degraba, surori si frati. De cea mai mica ma despart nici doi ani. Ea e Oana mea. Noi, mereu am fost Oanda....