Cum te cheama cand nu te mai striga nimeni?
Cand nu ti-ai mai auzit numele de atat de mult timp, incat iti pare strain?
Cand iti pierzi identitatea?
Cand nimic nu te mai reprezinta?
Cand te sufoci de dor?
Cand ‘acasa’ nu mai inseamna nimic?
Cand nu ai mama sa-ti stearga lacrimile si sa te stranga in brate?
Cand nu ai tata sa te ridice pe umeri, deasupra lumii, sa nu te mai atinga nimic rau?
Cand nu ai bunica sa-ti framante cozonaci si sa-ti spuna ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce?
Cand nu ai bunic, pentru ca Dumnezeu are nevoie de ingeri?
Cand nu ai prietenii din copilarie sa iti ude radacinile sa nu te usuci?
Cand nu ai prietenii din liceu sa-ti spuna ca ti-a fost mai rau si ai putut sa faci sa fie bine?
Cand nu ai prietenii gasiti in nisip, cesti de cafea si fum si tatuaje… sa isi rupa un umar doar ca sa ai pe ce plange?
Cand nu ai catelul sa ti se aseze la picioare, fericit ca te are?
Cand nu mai ai gardul din deal sa te prinzi de el cu toata forta celor 10 degete? Stiind ca din momentul in care ii dai drumul, nicaieri nu va mai fi ‘acasa’? Nimic nu va mai fi simplu? Nimic nu va mai fi despre tine?
Cand te intrebi daca mai ai unde sa te intorci? La cine?
Cand pretul fiecarui bine e un rau?
13 mai 2017
3 luni