Iarna era cand am aflat despre tine,
Neplanuit si dornic sa te aflu, ai venit.
Cu maini albe ca neaua mi-ai strans inelarul,
Sa simt si eu ca apartin cuiva.
Nu-mi amintesc din primul an prea multe…
Mi-a fost atat de teama sa nu-ti gresesc,
Sa nu te simti cumva neiubit sau singur..
Si m-am dat cu totul, tie… si n-a mai fost timp de amintit.
Dar stiu, atunci cand inchid ochii, fiecare colt alb. Fiecare masea ivita.
Fiecare bucla nazdravana, rasfirata adesea pe buzele mele.
Fiecare gropita. Gangurit. Zambet. Primul ‘mama’.
Cum te ascundeai de lume, punandu-ti mainile la ochi. Si nimeni nu avea sa te gaseasca…
Cum ai inceput sa mergi de-a busilea cu spatele, ca un veritabil rac.
Cum ai facut primul pas, furios ca nu ti se da incarcatorul. Si te-ai dus sa-ti rezolvi singur problema.
Stiu zgomotul inelului de plastic al suzetei, cand iti scapa din inclestarea obrajilor. Sau cand o cautai prin patut adormit.
Cum ne certa satul ca esti baiat mare, ca ce urat iti sta… Si cata incredere am avut in noi…
si ce frumos erai si ce mandra eram eu. Si ai lasat-o in patut cand ai crezut ca e cazul. Iar eu ti-am respectat decizia.
Stiu ca ti-ai ales mingea de pe tava de la mot. Stiu ca aveai parul lung si ca nasa a avut ce taia. Stiu ca ai avut un tort in forma de masina, rosu. Stiu ca eram atat de emotionata.
Stiu prima zi de gradinita.
Primul drum catre urgente.
Prima cazatura serioasa. Prima iubire. Privirea pierduta in mare, incercand sa-i cuprinzi nemarginirea.
Stiu ca te sufoc. Ca te pup prea des, ca inca imi place sa te tin de mana. Ca te ridic tot mai greu in brate, dar afla ca nu intentionez sa renunt. Stiu ca ai un suflet bun.
Stiu ca ti-e greu si tie in lumea asta noua, a noastra. Nu pot decat sa iti multumesc ca mergi demn in fiecare dimineata. Ca plangi mai putin decat plang eu. Ca esti atat de curajos. Ca ti-ai facut prieteni multi, ca esti fericit.
…in fond, sa fii fericit e tot ce imi doresc. Si sanatos.
La multi ani!
Mama
6 ani
18iulie2017