De-ar fi sa curg, aur lichid ar imbraca strazile pe care as pasi. Iar aurul ar fi prieteniile. De-ar fi sa ma-ntrebi unde-mi sunt parintii, m-as duce in mina cu diamante, stiind ca acolo vor fi. De-ar fi sa ma gandesc la unde mi-e casa, as inchide ochii si as vedea munti si dealuri. Si libertate. De-ar fi sa-mi fie dor, mi-ar fi de cei pe care ii regasesc doar in zarile sufletului si deloc pe pamant. … Las aici patutul si caruselul, carutul si cateva suzete, jucariile cu care nu te mai joci demult, copile… Las aici urmele uleioase...
As fi vrut sa ma tin mai strans de gardul bunicilor atunci cand parintii m-au smuls din ghearele copilariei fara griji. Sa alerg mai mult spre sura de la mal, sa arunc spre cer mai multe brazde. Sa ascult mai multa muzica populara langa bunica ce impletea caltuni si framanta cozonaci. Sa-l fi lasat pe Ticu sa-mi impleteasca cozi mai des. Sa fac mai multe papusi din porumb. Sa ma duc la fantana de mai multe ori, sa-l astept pe George cu mai multa bucurie in suflet. Sa o urmaresc pe Mica cum se pierde catre sat, sa mai pot...
Ma pierd pe mine, uitandu-ma la tine… cand dormi, alergi sau… pur si simplu stai. Si vad putin cate putin din mine… din el, din noi… Copilul nostru rupt din Rai. Porti parul meu, pe capul lui, figura dulce, calda, Ai gura mea, dar dintii lui si zambetul strengar. Ochii ti-s mari, ii vad pe-ai mei prinvindu-i, Mai sus, sprancenele’i intrebatoare insa apar. In gene lungi porti lacrimi cateodata, In obrajori ai cuiburi mici de randunici. Apar adanci in pielea-ti alba, neteda, curata, Cand razi senin, din suflet. Ca un pici! Ai mana mea, cu degetele lungi, dibace, Formatul unghiei este insa...
Nu cred ca se numeste regret.Dar adie cu pareri de rau, cu nuante de uitare si un strop de dorinta sa te mai poti intoarce. Macar o clipa, intr-o clipa anume. Oricare e buna. Nu stiu cand am ajuns aici. Am clipit de 4 ori si s-au dus 4 ani. In ei s-au strans lacrimi si nopti si zile multe, si zambete si fericire, sinceritate si toata iubirea. Dar tot nu stiu exact cum sa o cantaresc, masor sau definesc. Pana la stelele si luna din poveste, e prea putin. Si chiar daca si inapoi, tot nu ajunge. Nici infinit...
O sa existe soon un entry in care va voi povesti ce am mai facut noi in ultimul an…practic de cand n-am mai calcat pe blog. Dar nu astazi. Astazi vreau sa va spun despre ziua de ieri. De ce e ea atat de diferita? Pentru ca este prima zi in care mi-am vazut copilul cum cade de pe pervazul geamului. Cu gura de masa. Si apoi se imprastie pe jos. Sunt inca marcata si n-as vrea sa uit cum a fost. De aceea scriu. Si trust me, sunt rezistenta, am avut copilul in insuficenta respiratorie, stiu cum e sa...
Dragii babii, bine sunteti? No, fain de voi… Facut-am public, acu’ ceva timp, cu mucii in barba si maini tastande tremurande, ca mi s-a dus feciorul la gradinita. La inceput nu chiar de buna-voie, da’ recent s-o dat pe brazda ca-i merindea buna acolo si Miss ii tare faina. Si copchii ‘ceia’s zglobii si-i numa zarva pozitiva. Da’ cel mai fain acolo is virusii. Aia de-i scuipa copchii unii pe altii. Aia de nu’s tinuti acasa pentru ca, dragii babii, avizele ‘celea de intrare in colectivitate le caca vacaboumedicucontracost. La cerere. Da’ si mai fain ii parintele care sustine ca mucu...
noaptea Alba. Lunga si sufocata de sute de mii de ganduri si intrebari. Ii va placea? Se va acomoda? Cum se vor purta cu el? Va plange? …nu, parea incantat de ideea de gradinita, imi raspundeam. Isi va face prieteni? Vor intelege oare limbajul lui, neinteles de multi, dar atat de comun noua? Va manca? …ce bine ca l-am inscris la programul scurt, ma felicitam, la gandul ca va veni si momentul acela in care vom sta despartiti nepermis de mult timp. Oare cum il voi trezi maine dimineata? Cred ca va fi tare morocanos… ora 6:00 Se trezeste singur. Ii simt...
Cum incepe un inceput? Incepe cu doua linii. Apoi cu o atingere de obraz. Cu incapatanarea si reusita Universului tau de a se ascunde intr-un corp mic. Mic de tot. Cu o privire incetosata de cea mai pura expresie a emotiei. Incepe cu o lacrima. Continua stinghera si nesigura, la inceput. Cu nopti mai lungi si zile altfel. Mai bune, mai sensibile, mai pure. Cu tot mai multa incredere. Cu siguranta ca, pentru el, chintesenta existentei tale, nimic nu se poate…sa nu se mai poata. Incepe cu schimbari. Unele, calculate aproape matematic, sa tinda catre perfectiune. In fond, copile, tu meriti perfectiunea....
Intre doi munti de zapada si un copil ce doarme lin, ma regasesc in fata televizorului cautand ceva, altceva decat Bianca sau alte eterne cancanuri promovate agresiv. Tot ce gasesc insa este multa tristete. Batrani in sate uitate si asa de lume, ingropate sub nameti, cautati de nimeni, isi impart ultimul colt de paine uscata cu necuvantatoare ce le tin de urat in bezna si de cald, in lipsa de caldura. Ei nu mai au nimic. Nici macar o farama de speranta. De ani buni, zapada ii ingroapa de vii. De ani buni, copacii care odata tineau piept zapezii, au...
Nu e recenta intamplarea, dar nici uitata nu o vreau. Nu e o povestioara buna de citit la masa (aviz, deci!), insa cei ce au auzit-o, au parut amuzati. Mie nu stiu cum sa mi se para, inca am emotii cand ma striga fi’miu. Iata si de ce… Era o dupa-amiaza placuta, ca toate celelalte cand, dupa o joaca buna si o masa copioasa, vine ora somnului de amiaza. Il schimb exemplar, il asez in patut, trag draperiile si cobor in living, sa ma uit la un film. Horia doarme singur, iar eu ma asigur ca e ok stand cu...
