Am sa va povestesc astazi despre cum port razboaie lingvistice cu juniorul, Horia pe nume. Se face ca de ceva timp, nu mai mult de vreo doua luni, a inceput si el sa vorbeasca. Spun “sa vorbeasca”, pentru ca imi place cum suna, nu pentru ca asta se intampla efectiv. Sigur, cunoastem cuvintele de baza gen mama, tata, mamai, tatai, caca, papa, hai, da, nu,’tai(stai),’ai(hai), apa.  Si mai cunoastem si altele am observat eu, insa ele sunt folosite numai in caz de forta majora. Stie sa spuna ‘atu, semnificand patul, asta cand il asez in patut pentru nani, iar omu’...