Nu stiu altii cum sunt, dar cand ma gandesc cate se sterg din lista amintirilor pe care juri sa le pastrezi pentru totdeauna, vine ziua in care…te loveste, necrutatoare, uitarea. De aici si ideea acestui blog la care complotez cu sine, de ceva timp, sa-i dau viata. Aceasta va fi cartea mea, schita, romanul, comedia, tragedia, eul meu, copilul, familia si ceea ce cred eu ca merita impartit, stiut, citit de ceilalti.
Aici vor fi deciziile pe care le-am luat eu cu privire la cresterea piticului, caci despre el voi vorbi in special. Voi judeca si critica si ma voi supune criticilor celor ce nu vor fi de acord cu “cartea mea”, cu felul meu de crestere si educare a copilului. Eu m-am bazat pe… feeling. Voi reinventa vocabularul limbii romane, asa cum numai o mama o poate face. Desenele animate, haha-iala prelungita cot la cot cu strengarul, pocitul voit al graiului pentru a te face inteleasa duc, in timp, la…asta 🙂
…nu voi fi nici cursiva, nici nu voi data intamplarile caci timpul devine o aberatie cand ti se naste copilul, nici nimic. Voi fi eu si voi scrie cand simt ca am ce si de ce, cand si de voi vrea.
Si ii voi multumi de pe acum bunei mele prietene Andreea B. care ma va sustine din umbra, asa cum numai ea stie 🙂
Ha! 1st comment! luv
Aștept cu interes postările tale 🙂
Bine ai venit in blogosfera mamiceasca!