De ce te-apuca dracii primavara?

Aaaaah, ce frumos e afara! Ce soare, ce mireasma, ce tril, ce lumina divina domnule! Cum bate primavara la usa, nu mai bate niciun anotimp! 🙂 Feeling happy, right? Sa va explic cum strang eu sosete? 🙂

Sosetele reprezinta sursa principala a nervilor mei. Sosetele sunt niste creaturi mistice, demne de cele mai grozave si inimaginabile chinuri. Sosetele se tarasc, cumva, naiba stie cum, si se tolanesc prin toata casa. Ele umbla in haita si adesea se uita amenintator la tine cand te duci dupa ele sa le mai aduni nitzel. Tibi este regele sosetelor. Pentru el, sosetele, merita puse numai si numai pe cate un piedestal. Niciodata in cosul de rufe. Cosul de rufe este cah! Sosetele i-au spus lui ca, de indata ce sunt aruncate acolo, trec printr-o traumatizanta experienta in masina de spalat, sunt curatate, parfumate, uscate si asezate frumos la loc, in sertarul lor, de tartorul suprem, subsemnata, eu. Iar el nu vrea sa le chinuie. Niciodata. Eu asa imi explic de ce, invariabil, magic, sosetele lui ajung peste tot, dar nu in cos. Ma ajuta explicatia pentru ca imi place sa cred ca Horia, copilul nostru, va creste cu ambii parinti 🙂 Si ca unul nu va piere dupa ce va fi spanzurat de clanta cu o soseta. Murdara! Uneori ne uitam la Tv si mi-l zaresc cum si le scoate din picioare si, sper si eu, in sufletul meu de femeie cicalitoare, care i-a spus in mii de feluri sa le duca in mortii lor la cosul de rufe, ca va face asa. Macar o data. Cand sunt si eu de fata! Si se intampla doua lucruri: ori le aunca pe hol, in fata usii de la baie, ori, ORI, se duce pana la baie, cu ele in brate, IN DREPTUL cosului de rufe si, siiiiiiiii, le pune pe JOS. PE JOS frate!!! Si vine senin ca aceasta minunata zi de primavara, incantat de isprava lui si nedumerit de paloarea vinetie a mutrei mele. BAI BAIETE BAAAAI, in cosssul de rufffeeeee se puuun sosetele murdare!!! NU! nicicand. Pe hol, pe mobila, in pat, una in pat si una jos, unele pe sub pat sa nu pricep eu de ce dracu se blocheaza teava aspiratorului, pe birou, langa tastatura, in bucatarie, in adidasi, in adidasii mei???, pe scari, peste tot! Si EU sunt aia nebuna. Iar acum, il zaresc pe Horia cum, asemeni tatalui sau, model de urmat in viata, isi scoate scosetele. Si pleaca. Si sosetele raman mereu sa rada de mine 🙂

Scamele sunt si ele niste mici magicieni. Scamele se produc in curul barbatilor, caci am auzit-o si pe mama plangandu-se de aceleasi intamplari, deci trebuie sa fie ceva adevar la mijloc. Vedeti voi, in genere, eu pe bratul stang imi port copilul iar pe cel drept port o carpa de praf, aspiratorul, mopul, buretele, cel putin o soseta 🙂 samd. Sunt nitzel dusa cu capul cand vine vorba de curatenie, dar colocatarii 🙂 mei nu ma ajuta defel. Practic, atata timp cand stau eu in casa curatata de mine, toate scamele fug de mananca pamantul. Sa mor care e vreuna! Dar, pe’nserat, cand vine sotzu, puf! si scamele! Dooooomnule, se intrec pe scari si pe hol si…peste tot. Dar numai in urma lui. Si mama zice la fel… cum apare tata, puf! si scamele. So, dragi barbati, va rugam sa mai strangeti si voi din cu,r sa nu mai curete toata ziua femeile dupa voi. Multumim pentru intelegere! 🙂

Praful, universul meu etern. Tibi a vrut wenge. Mobila. Dar ea e gri, de cele mai multe ori. Eu il sterg, el se aseaza. Eu dau cu Pronto, el se lipeste mai bine. Eu dau cu Igienol, el dispare cateva secunde. Iar cand reusesc sa le combin si praful dispare, apar baietii… si sar, si se ascund sub paturi, si fac tot ceea ce este necesar sa-l readuca pa viata 🙂 Asa si cu firimiturile. Eu le aspir, baietii le scuipa.

…si-ar mai fi, dar mai am sosete de strans, scame de adunat si praf de sters. Azi, de 1 Martie, v-as dori totusi, voua, celorlalte, sa nu va impiedicati de treburi de genul asta 🙂 Eu sunt o cauza pierduta, but you can fight it! La multi ani, dragele mele! O primavara frumoasa va doresc!